Izvorul care transforma în piatra toate obiectele din jur

Unul dintre cele mai bizare locuri de pe Pământ, care reprezintă, totodată, şi o atracție turistică extraordinară se află în Marea Britanie, pe malurile râului Nidd, în apropierea orașului Knaresborough.

Este vorba de un izvor a cărui apă bogată în minerale transformă orice obiect lăsat aici în piatră. Mult timp s-a crezut că acest loc a fost blestemat de diavol, astfel că oamenii îl evitau.

Conform independent.md, cea mai veche referinţă legată de acest loc îi aparţine lui John Leyland, anticarul regelui Henric al VIII-lea, care a vizitat fântâna. Potrivit acestuia, existau oameni care veneau să bea şi să spele cu apa din ea deoarece credeau că are puteri miraculoase pentru organism. Inclusiv el a băut din fântână.

Legenda vorbeşte despre faptul că într-o peşteră din apropierea izvorului s-ar fi născut în 1488 vrăjitoarea Mama Shipton, foarte cunoscută pentru predicţiile sale în Regatul Unit. Precum Nostradamus, Mama Shipton ar fi prezis marele incendiu de la Londra, din 1666, înfrângerea Armadei Spaniole în 1588, precum şi apariţia telefoanelor mobile. Pe măsură ce a crescut popularitatea Mama Shipton, a crescut şi faima fântânii care pietrifică.pietrificare obiecte

Oamenii de ştiinţă au venit cu o explicaţie asupra magiei din spatele procesului de pietrificare.

După ce au analizat apa au constatat că în ea există o concentraţie de minerale foarte mare, iar în momentul în care obiectele intră în contact cu lichidul se creează o coajă tare de minerale foarte asemănătoare cu forma stalactitelor şi stalagmitelor din peşteră. Totuşi, ce este uimitor, iar oamenii de ştiinţă nu au încă un răspuns, este viteza cu care are loc o pietrificare, aceasta având loc într-un timp mult mai scurt decât s-ar estima luând în calcul toată concentraţia bogată de minerale din zonă. De exemplu, un ursuleţ de pluş se transformă în piatră în circa 3-4 luni.

 http://infoalert.ro/

 

Egiptul va reconstrui Farul din Alexandria, una dintre cele şapte minuni ale lumii antice

replica-far-2

Consiliul suprem pentru antichităţi din Egipt a avizat favorabil noul proiect al preşedintelui Abdel Fattah Al-Sissi, care constă în reconstruirea celebrului Far din Alexandria, informează lefigaro.fr.

Autorităţile egiptene mai au nevoie doar de acordul guvernatorului regiunii Alexandria pentru a putea să înceapă lucrările de construcţie a unei replici a Farului din Alexandria, considerat una dintre cele şapte minuni ale Antichităţii.

Distrus în 1303 de un cutremur, farul ar putea fi reconstruit în curând în Egipt, a spus Moustapha Amin, preşedintele Consiliului suprem pentru antichităţi, pentru cotidianul Youm7.

După anunţul făcut în luna martie de preşedintele Abdel Fattah Al-Sissi, referitor la proiectul construirii unei noi capitale administrative a ţării sale, apoi cel din aprilie, ce vizează realizarea unui al doilea Canal de Suez, egiptenii pregătesc un al treilea proiect faraonic: construirea unei replici în mărime naturală a Farului din Alexandria.

Farul din Alexandria a fost una dintre cele şapte minuni ale lumii antice

Construcţia ar trebui să fie ridicată, după ce proiectul va fi validat definitiv, pe insula Pharos. Graţie dimensiunilor sale şi unui joc de lumini foarte eficient, farul lumina un perimetru de până la 50 de kilometri în jurul său.

Astăzi, câteva fragmente din acel far distrus de cutremur sunt încă vizibile, întrucât au fost utilizate la construirea citadelei Qaitbay.

Singura supravieţuitoare dintre “Cele şapte minuni ale lumii antice” este Marea Piramidă din Gizeh.

Farul din Alexandria i-a ghidat pe marinari vreme de aproape 18 secole, cu ajutorul unor oglinzi reflectorizante pe timpul zilei şi luminilor unor focuri pe timpul nopţii. Replica edificiului va fi construită la doar câteva zeci de metri sud-vest de amplasamentul monumentului original, ocupat în prezent de citadela Qaitbay.

Secretarul Comitetului Permanent pentru Antichităţi egiptene, Moustapha Amin, a declarat pentru Cairo Post că membrii comitetului au aprobat, săptămâna trecută, “un proiect mai vechi, propus anterior de guvernoratul regiunii Alexandria, ce are ca scop readucerea la viaţă a farului”. Un “studiu de fezabilitate” pentru acest proiect ar fi fost deja propus guvernoratului din Alexandria, care urmează să ia o decizie în săptămânile viitoare.

Ridicat în jurul anului 280 î.e.n., Farul din Alexandria a avut o înălţime cuprinsă între 110 şi 130 de metri. A fost vreme de mai multe secole cea mai înaltă clădire construită vreodată de oameni.

“Monumentul original era compus din trei părţi: o secţiune joasă, pătrată, care reprezenta nucleul central, o secţiune intermediară octogonală şi o secţiune circulară în vârf”, a explicat profesorul de arheologie Fathy Khourshid pentru Cairo Post. Puternic avariată în urma unor cutremure produse între secolul al III-lea e.n. şi secolul al XII-lea e.n., construcţia a sfârşit prin a se prăbuşi la începutul secolului al XIV-lea. Fragmente din far au fost apoi utilizate pentru construirea citadelei Qaitbay. Altele au fost descoperite pe fundul mării, în apropiere de portul din Alexandria, în anii 1990.

http://www.historia.ro/

Cuvintele dacice din limba română

Roma, arco di Costantino, dettaglio della decorazione

În procesul însușirii latinei de către daci, această limbă a suferit modificări prin care a început să se deosebească de latina din alte provincii ale imperiului. Totalitatea elementelor pătrunse în latină din limba a populațiilor cucerite de romani care au adoptat latina, părăsindu-și limba propie și conservate în limbile romanice reprezintă substratul limbilor romanice. În cazul limbii române, substratul este traco-dac. Acesta nu i-a modificat esența latină, după cum nici substratul celorlate limbi romanice (celtic, iberic, ligur) nu a modificat esența latină a limbilor romanice continuatoare ale latinei în Occident. Ce s-a păstrat din limba traco-dacă? Elementele autohtone din limba română reprezintă domeniul cel mai puțin elucidat al istoriei acestei limbi. După mai bine de un secol de cercetări suntem în continuare în domeniul ipotezelor.

pileati

Nume de locuri. Cele mai puțin nesigure sunt numele proprii de locuri. Există câteva nume de ape importante care sunt foarte vechi. În primul rând este vorba de Dunăre, al cărui fonetism este tipic românesc, în celelate limbi apare sub forme diferite( lat. Danubius, slav. Dunav, Dunaj, germ. Donau, magh. Duna) și despre a cărui temă (rădăcină) s-au emis câteva ipoteze fiind considerată iranică, celtică, traco-dacă sau chiar preindo-europeană. Este sigur un nume foarte vechi, pe care l-au folosit și dacii, la fel cum numele de Carpați dat celui mai important lanț muntos din România. De asemnea, sunt foarte vechi și nume de râuri: Argeș, Cerna, Criș, Motru, Mureș, Nistru, Olt, Prut, Siret, Someș, Timiș.

oltul

Au mai puțină importanță (de altfel nici nu se poate dovedi) originea primară a acestor nume și transformările
fonetice suferite de-a lungul timpului. În toate cazurile de mai sus se poate presupune că au fost folosite de daci și de la ei au intrat în latina dunăreană, fiindcă apele și munții au rămas aceiași, nu s-au schimbat. Numele de localități care contină nume antice sunt mai puțin numeroase la români decât de exemplu la francezi. Faptul se explică prin aceea că în timpul marilor migrații autohtonii au fost siliți să părăsească viața urbană, locuind aproape exclusiv în așezări rurale, de multe ori retrase în vecinătatea munților. Invaziile migratorilor și în primul rând a hunilor (376) au produs mari distrugeri vechilor așezări urbane din Dacia. Nume ca Abrud, Turda sunt probabil de origine traco-dacă.

Huni in lupta cu romani

Cel mai puțin nesigur procedeu de a stabili care sunt cuvintele ce provin din limba traco-dacă este sudierea concordanțelor dintre aceste cuvinte românești și cuvintele asemănătoare din albaneză. Această din urmă limbă este considerată cea mai apropiată de vechea tracă. Pe baza acestor concordanțe, cei care s-au ocupat de cuvintele din substrat au ajuns la un număr de aproximativ 80-90 de cuvinte ca fiind certe din substrat și alte 40 considerate ca probabile din substrat. De remarcat că cea mai mare parte a cuvintelor certe sunt termeni referitori la natură. Avem astfel reprezentate:

configurația teritoriului – groapă, mal, măgură

ape- baltă, pârâu

vegetație- brad, copac, curpen, mazăre, mărar, brusture, leurdă, spânz, coacăză, ghimpe, mugure, sâmbure, strugure

brazi

faună- măgar, mânz(at), țap, viezure, baligă, călbează, ciut, murg, balaur, năpârcă, șopârlă, căpușă, strepede, rață, barză, cioară, ghionoaie, pupăză, cioc.

La fel s-au petrecut lucrurile și în celelalte limbi romanice, fiindcă vechile populații preromane care și-au părăsit limba în favoarea latinei au păstrat cuvinte pentru unele realități specifice regiunii lor. Constatăm că același fenomen există și în zilele noastre: limbile europene (spaniola, portugheza, franceza, engleza) în contanct cu limbile indigene de pe continetul american au primit de la acestea mai ales termeni referitori la natură ce denumeau realități specifice. Dintre cuvintele autohtone menționate mai devreme, unele dintre cele referitoare la faună (țap, ciut, murg, căpușă) pot fi incluse într-o altă categorie bogată în termeni autohtoni. Este vorba de termenii păstorești. Animalele, plantele, configurația terenului constituiue, în general, mediul înconjurător al gospodăriilor în special din zonele montane și submontane.

zona-de-montana-andina

Mai evidentă este situația unor cuvinte ca: brânză, urdă, zară, termeni ce denumesc produse ale unor păstori. Tot așa brâu, căciulă sunt obiecte de îmbrăcăminte propii, mai cu seamă crescătorilor de oi. Argea, cătun, vatră și gard se referă și la locuințele sezoniere ale unor păstori. Chiar buc, care face aluzie la prelucrarea cânepii, groapă la cultivarea cerealelor, iar gresiela cositul păioaselor pot fi menționate aici, fiindcă se referă la formele unei anumite agriculturi și la păstoritul transhumant. Este foarte probabil că și termenii care denumesc părți ale corpului omenesc păstrați din substrat (buză, ceafă, grumaz, gușă, rânză) ar fi fost termeni referitori la corpul animalelor. Aceasta nu înseamnă că nu există în română și alți termeni considerați a fi moșteniți din substrat. Sugestivi sunt termenii bucurie,bucura, de la rădăcina acestor cuvinte s-a format și numele de persoană Bucur, care stă la baza numelui capitalei, București.

pastori

Ce am mai păstrat de la geto-daci? Mai puțin sigură este influența traco-dacă presupusă în domeniul sunetelor limbii române. Sunete ca ă,h și ș considerate de unii lingviști ca moștenire traco-dacă (prin cuvinte ca năpârcă, hameș), se regăsesc și în alte limbi romanice (ă,ș) sau dacă există numai în română (h) se explică mai convingător ca un împrumut din vechea slavă (de altfel, h apare în foarte puține cuvinte traco-dace și de obicei în cuvinte mai puțin cunoscute). În domeniul morfologiei două fapte au fost explicate ca moșteniri din traco-dacă. Amândouă nu există în alte limbi romanice și sunt caracteristice pentru română: postpunerea articolului definit și formarea numeralelor de la 11 la 19. În română avem forma nearticulată om iar articulată omul. În alte limbi romanice articolul este pus înainte l’homme, il uomo, el hombre. Postpunerea articolului definit din română a fost explicată prin preferința limbii noastre de a așeza adjectivul în urma substantivului determinant (om bun) și pus mai departe în conexiune cu albaneza. Numerele de la 11 la 19 cunosc un model caracteristic de compunere cu ajutorul prepoziției spre: unsprezece, doisprezece, în care elementele componente sunt latinești (numerale simple de la 1 la 10 și spre).

numerale-romane

Nu există însă în latină sau alte limbi romanice o construcție de tipul unus super decem, adică unul spre zece. Din cauza faptului că o construcție similară există și în albaneză, apariția a fost pusă în legătură cu influența substratului, deși unii cercetători au conectat-o cu vechea slavă. În ultimul timp se presupune însă că aceste construcții au putut să apară fie independent de situația din alte limbi, fie ca rezultat al unei transpuneri în latină a unei construcții similare din substrat. O ipoteză pleacă de la sistemul crestării pe răboj specific populațiilor de păstori: 11 se notează făcând o crestătură deasupra primelor zece.

limba_romana_devine_limba_regionala_intrun_nou_sat_ucrainean_din_regiunea_cernauti

Ca și în cazul celorlalte limbi romanice se poate afirma că româna a apărut în cursul secolelor V-VIII. După transformarea latinei în română, elementul limbă a fost predominant în stabilirea trăsăturilor caracteristice prin care noul popor se delimita de vecini.

http://www.istorie-pe-scurt.ro/

Semnificaţii istorice pentru data de 31 august

În 1811 s-a născut Theophile Gautier, poet, prozator şi critic literar, precursor al parnasianismului (poezii: “Emailuri şi camee”, proză: “Căpitanul Fracasse”) (m. 23 octombrie 1872).

Theophile Gautier (Imagine: Wikipedia)

 


1821 – S-a născut Hermann von Helmholtz, fizician şi fiziolog; a formulat principiul transformării şi conservării energiei, a inventat oftalmoscopul (m. 8 septembrie 1894).


1848 – Au fost publicate “Dorinţele Partidei Naţionale în Moldova”, unul dintre documentele programatice de bază ale Revoluţiei de la 1848.


1867 – A murit Charles Baudelaire, poet, critic literar, estetician francez, precursor al simbolismului şi modernismului; unicul său volum de poeme, “Florile răului”, a fost caracterizat de criticul T.S.Eliot drept “cel mai mare exemplu de poezie modernă în orice limbă” (n. 9 aprilie 1821).


1868 – A murit istoricul şi filologul Dimitrie Cozacovici, membru fondator al Societăţii Academice Române (n. 1790).


1914 – S-a născut Octavian Vuia, filosof, eseist, memorialist; a fost director adjunct al departamentului românesc al postului de radio “Europa Liberă” în perioada 1976-1980 şi a fondat, împreună cu Mircea Eliade, Emil Cioran şi Horia Stamate Centrul român de studii de la Paris (1949) (m. 11 decembrie 1989).


1927 – S-a născut prozatorul Radu Petrescu: “Catalogul mişcărilor mele zilnice” (m. 30 ianuarie 1982).


1927 – S-a născut poetul Dan Deşliu: „Lazăr de la Rusca”, „Minerii din Maramureş”(m. 4 septembrie 1992).


1928 – S-a născut James Coburn, cunoscut actor de film (Premiul Oscar, în anul 1998, pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru prestaţia din filmul „Affliction”) (m. 18 noiembrie 2002).


1963 – A fost instalat “telefonul roşu” (legătură directă) între Washington şi Moscova. Acordul a fost semnat, la Geneva, la data de 20 iunie 1963


1963 – A murit Georges Braque, pictor, sculptor, gravor francez (n. 13 mai 1882)


1967 – A murit scriitorul rus Ilia Ehrenburg (n. 27 ianuarie 1891)


1973 – A murit actorul şi regizorul John Ford; filmele western realizate de el au devenit modele ale genului: “Diligenţa”, “Omul liniştit”, “Fructele mâniei” (n. 1 februarie 1894)


1975 – A murit Raoul Bossy, istoric, diplomat, memorialist, autor al unor studii despre istoria diplomaţiei româneşti în a doua jumătate a secolului al XIX-lea; s-a stabilit în Elveţia după ce, în 1948, autorităţile comuniste i-au retras cetăţenia română (n. 31 octombrie 1894)


1997 – Prinţesa de Wales, Lady Diana şi prietenul său, Dodi al Fayed, şi-au pierdut viaţa într-un accident de maşină la Paris


2002 – A încetat din viaţă Lionel Hampton, pianist, baterist şi solist vocal de jazz. În 1985 a fost desemnat „ambasador al muzicii” Statelor Unite (n.20 aprilie 1908)


2005 – A încetat din viaţă Sir Joseph Rotblat, unul dintre oamenii de ştiinţă recrutaţi să construiască bombele atomice care au pus capăt celui de-al doilea război mondial. După război, Rotblat s-a implicat în campania împotriva armelor nucleare şi, în 1995, a primit Premiul Nobel pentru Pace.


2011 – Ziua Limbii Române se celebrează din 1989, în Republica Moldova, odată cu revenirea la scrierea în grafie latină, anul acesta ea se celebrează şi în România

http://www.mediafax.ro/

38 de virgine ucise într-un accident de maşină: regele din Swaziland trebuie să amâne ceremonia de alegere a soţiei cu numărul 15

646x404 (1)

38 de virgine ucise într-un accident de maşină: regele din Swaziland trebuie să amâne ceremonia de alegere a soţiei cu numărul 15 30 august 2015, 18:45 deBogdan DobreDevino fan Salvează în arhivă download pdf print article În timpul ceremoniei tradiţionale, care durează opt zile, regele îşi alege o nouă soţie din rândul virginelor, ca tribut adus reginei-mamă. FOTO Daily Mail Nu mai puţin de 38 de tinere, toate virgine, şi-au pierdut viaţa într-un accident de maşină care a avut loc în sudul Africii. Fetele se aflau într-un autobuz care le ducea la un festival anual din Swaziland, la care participă 40.000 de fecioare. Regele din Swaziland, Mswati al III-lea, urma să-şi aleagă dintre participante soţia cu numărul 15. Accidentul a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute, pe autostrada care leagă oraşele Mbabane şi Manzini, după ce platforma care le transporta pe fete s-a ciocnit de un autovehicul, pentru ca la scurt timp să fie izbită de o a doua maşină.  Reprezentanţii asociaţiilor pentru apărarea drepturilor omului susţin că autorităţile au încercat să muşamalizeze tragedia şi cer ca festivalul să fie anulat din respect pentru părinţii care trebuie să-şi îngroape copiii, notează publicaţia Daily Mail. În timpul ceremoniei tradiţionale, care durează opt zile, regele îşi alege o nouă soţie din rândul virginelor, ca tribut adus reginei-mamă, în timp ce acestea dansează în sânii goi pentru familia regală.

http://adevarul.ro/

Are România o problemă cu imigrația?

descărcare

NU. România nu e asaltată de imigranți. 2600 de oameni pe an își caută norocul aici. România îmbătrânește urât în sosul ei provincial. De fapt, grație condițiilor interne, pierdem oameni. Oameni productivi. Nu mai insist pe aspectul ăsta. E altă discuție.

Imigrant vs refugiat. Care e diferența?

În cuvintele purtătorului de cuvânt al oficiului local al ONU pentru refugiați orice refugiat este imigrant, dar nu orice imigrant este refugiat. Imigranții care vin să caute o viață mai bună din motive exclusiv economice sunt, cum ar veni, niște pragmatici. Aleg să plece. Refugiații pleacă pentru a scăpa de persecuții care îi privesc direct sau conflicte care le pun viața în pericol.Refugiații sunt siliți să plece. Legislația internațională are prevederi diferite pentru cele două categorii. Pentru detalii poate fi consultată Convenția ONU din 1951 privind refugiații. Aș reține doar că protejarea refugiaților e unul din principiile fundamentale ale sistemului legal internațional instituit după al doilea război mondial.

Cum știm că nu sunt doar imigranți în valul de oameni de la porțile Europei?

Avem instituții care procesează fiecare cerere de azil în parte. Aici, spre exemplu, cine are răbdare, poate citi cum se întâmplă în Germania. Cam la fel e și în România.

Bun, dar refugiați vin în România?

Vin. Foarte puțini. Până în iunie se primiseră 700 de cereri de azil. Pentru o comparație legată de presiunea solicitanților de azil , vedeți graficele de aici. Foarte relevantă raportarea la populație.

Raportat la numărul total al populației e foarte-foarte puțin. Să nu uităm că vorbim de o țară UE.

Da’ de ce nu vin în România?

În pofida faptului că este țară a Uniunii Europene, România e săracă, încă. Faptul că românii pleacă e grăitor.

Dacă tot pleci la drum, e firesc să încerci să ajungi acolo unde șansele de a trăi decent sunt mai mari. Asta pe de o parte. Pe de alta rutele bejeniei nu trec prin România. O să revin asupra acestui aspect. Apoi, e firesc să cauți țările în care există deja o comunitate de oameni proveniți din țara sau chiar provincia/orașul tău. Nu întâmplător în Spania sau Italia există nuclee deja solide de comunități românești. La fel și în America de Nord. Destinațiile se aleg cu un oarecare discernământ.

Refugiații sunt disperați, nu tâmpiți.

Apoi mai e bariera de limbă. Româna e egală cu minioneza pentru cei mai mulți dintre refugiați. O limbă străină și grea.

Să recapitulăm: ce rost are să alegi o țară săracă, cu o cultură minoră, închisă și ușor xenofobă, în condițiile în care nu prea sunt oameni care să te ducă până acolo, iar șansele la o viață decentă sunt statistic mai mici decât, să spunem, în Germania?

Ca să fac o comparație, știți foarte mulți români care să fi fugit de comunism în Grecia sau Turcia?

Dar cine plătește pentru refugiații care vin în România?

Statul. Nu vă enervați prea repede, e vorba de o obligație internațională, toate statele plătesc. Cât despre sume, puteți să vă faceți o idee aici.  O Leffe blondă în București e mai scumpă decât banii cheltuiți într-o zi pentru o familie de refugiați.

Un detaliu: pentru că statele au pretins că nu au resurse să preia din eșuații de pe plajele Italiei și Greciei, Comisia Europeană a ofert 6000 de euro pentru fiecare amărât preluat. Dacă ar fi să fac un banc, e aproape o afacere profitabilă. Sigur, dacă statul gazdă îi integrează rapid și îi ajută să își găsească autonomia.

Ce altceva mai face UE pentru refugiați?

Puțin. Întruniri și recriminări. Poate nu întâmplător, când știrea aceea oribilă privind cei 71 de refugiați găsiți morți într-un camion înroșea ecranele și monitoarele, la doar o sută-două de kilometri de șoseaua respectivă avea loc o întrunire a liderilor europeni dedicată problemei. S-au auzit doar condoleanțe și expresii ale ororii resimțite aseptic, dar nici o soluție.

Imobilismul UE vine din felul în care e construită. O confederație de state naționale cu interese divergente. Efectul e un soi de inmărmurire ineficientă care nu rezolvă mai nimic.

Există totuși reacții inteligente reieșite fie din disperare, fie din rușine. Germania, de exemplu, a suspendat acordul de la Dublin care punea greutatea procesării cererilor de azil pe statele UE în care solicitanții intrau prima oară. O reacție de bun simț când este evident pentru toată lumea că grecii nu fac pur și simplu față.

E o soluție magică?

Nu. Criza e atât de mare încât, deocamdată, e vorba de salvat cât mai multe vieți. Restul e politică. Problemele structurale ale UE sunt vizibile pentru a doua oară într-o vară după evenimentele care au avut drept actor principal Grecia.

De ce nu îi preiau țările musulmane?

Asta e întrebarea cel mai des formulată zilele astea. Răspunul e că îi preiau. Ba chiar mai mult decât pot. În Liban, de exemplu, una din 6 persoane este în prezent refugiată din conflictul sirian.

Pentru comparație, în Europa au intrat anul ăsta 300.000 de oameni. Adică mai puțini decât au rămas într-o țară minisculă cum e Iordania. În alte raportări e și mai rău:

In its new report, Left Out in the Cold, the NGO says that only five countries, Iraq, Lebanon, Turkey, Jordan and Egypt, have hosted 98% of Syrian refugees since the start of the crisis, while in the EU the number of refugees is 150,000.

(de aici)

Altfel spus, Europa se plânge mai mult decât e cazul. Ce să mai spunem de România?

 

De ce tocmai acum?

Pentru că s-a ajuns la un moment de vârf. Războiul durează deja de cinci ani, iar țările musulmane nu mai pot susține atâția refugiați. Oala a dat pe afară.

De ce vedem așa mulți bărbați tineri în imaginile de la televizor?

Poate pentru că nu toți sunt suficient de nebuni sau disperați încât să își ducă bunica în scaun cu rotile pe drumul fără întoarcere, cum a făcut afganul ăsta? Alții sunt. Insist să mai priviți o dată fotografia din tweet-ul de mai sus.

Dar cum rămâne cu terorismul?

Ramâne cum am stabilit. Riscul există și va exista. O analiză foarte deșteaptă a Reuters explică totuși de ce temerile privind importul de teroriști sunt un pic exagerate.

De fapt, dacă cineva se poate plânge de exportul de teroriști, atunci acel cineva poate fi guvernul sirian. Aproximativ 6000 (șase mii) de europeni au luptat sau luptă de partea islamiștilor în Siria și Iraq.  Deci exportul de terorism merge în sens invers.

Și mai e ceva. Rețelele teroriste au resurse suficiente cât să nu își expună membrii unui drum atât de periculos cum e cel pe care îl străbat amărâții care bat la porțile Europei.

Trebuie să fii un terorist complet idiot ca să riști să traversezi Mediterana cu o barcă de cauciuc alături de alte 50 de persoane știind ca, dacă ajungi viu, vei intra pe mâinile pazei de coastă și, ulterior, vei trece prin zeci de filtre ale polițiilor naționale.

On the other hand, e naiv să credem că din tot valul ăsta de refugiați nu se vor găsi unii care vor crea probleme. Asta nu înseamnă că putem asista liniștiți la moartea a mii de familii în apele sudului european. Pentru troublemakeri exista servicii secrete și poliție.

Dacă erau numai îngeri, probabil ar fi zburat peste granițe.

Islamizare? 

Asta e o glumă care nu merită băgată în seamă. Avem totuși pretenția că suntem raționali și inteligenți. Simte cineva nevoia să se închine la Mecca brusc? Sau să pună un hijab pe față? Să fim serioși.

De ce nu salvăm creștinii?

Slovacia cam asta ar vrea să facă. Să accepte doar creștini. Și din Polonia se aud zgomote asemănătoare. Personal, mi se pare o selecție sinistră, dar câtă vreme sunt salvați câțiva amărâți, mă abțin de la comentarii suplimentare.

Aș observa doar relativa tăcere a tuturor cultelor românești. Dacă nici salvarea unor copii nu ține de creștinism clasic, protestant, neo-protestant etc, nu știu ce mai ține. Mi-ar fi rușine în locul lor.

România nu e, așadar, foarte afectată. Va rămâne așa?

Probabil nu. Premierul sârb avertiza zilele astea că ne vine și nouă rândul. Probabil avea dreptate. Pe măsură ce rutele se blochează, vor apărea altele. Recent, citeam că sunt sirieni care ajung în Scandinavia traversând granița rusă pe undeva prin zona cercului polar. Nu mulți, dar sunt. Disperarea te poate duce până la Polul Nord, darămite în România.

Acum vreo trei ani, un raport prescient al CRPE observa:

”Conform FRONTEX, aproximativ 90% din migrația
ilegală cu care se confruntă Uniunea Europeană trece
prin Grecia. Valorile nominale arată că între 50 mii și
60 de mii de persoane intră anual în Grecia, țară în
care se estimează că trăiesc deja peste un milion de
imigranți ilegali. Aceste cifre, grăitoare de la sine, ne
indică cât de importantă este pentru Statele Membre
oprirea migrației ilegale (provocatoare de probleme
sociale, economice și generatoare costuri de
management inerente – conform politicii de azil a
UE) la frontierele Uniunii.

Fiind o exclavă Schengen, Grecia este folosită de
către imigranții ilegali ca țară de tranzit nu și de
destinație. Din cauza sistemului de transport naval
între numeroasele sale insule, conform rapoartelor
FRONTEX, Grecia are mari probleme în a-și păzi
granițele. Majoritatea imigranților ilegali vin prin
Turcia, dinspre Țările Arabe și Asia Centrală, și au ca
principală destinație țările occidentale în care își
caută de muncă. Grecia este călcâiul lui Ahile în ceea
ce privește imigrația ilegală către Uniunea
Europeană.

Problemele Greciei derivă atât din caracteristicile
geografice (mii de insule), ceea ce face migrația greu de stopat, cât și din capacitatea sa administrativă (poliție, servicii de azil, capacitate foarte scăzută de returnare etc.) scăzută,
accentuată de criza financiară cu care se confruntă.
Problemele Greciei, implicit problemele Uniunii
Europene, sunt cauzate și de Turcia. Turcia a solicitat
UE înlesnirea regimului de vize pentru cetățenii săi,
dar s-a confruntat cu opoziția vehementă a Austriei,
sprijinită de Germania.

Drept urmare, Turcia a început să-și folosească propria politică de vize pentru a pune presiune pe UE: a decis instaurarea unui regim liber de vize cu toate statele din zonă, state care sunt și
generatoare de migrație. Astfel, principalele rute
migraționiste ajung în Grecia și Bulgaria.

Din Grecia, ruta migraționistă continuă prin Balcanii
de Vest și pune mai târziu presiune pe granița
României cu Serbia (Serbia fiind o țară care nu are
intersul de a bloca migrația ilegală și de a susține
costurile acestei politici). Aderarea cu granițele terestre a României și Bulgariei la Schengen ar face ca potențialul de migranți stabiliți acum în Grecia să
aibă drumul deschis către capitalele din Nordul și Vestul Europei, în țările percepute de către imigranți drept fiind ținte finale.”

Vor ajunge și aici. Chiar și fără Schengen. Sper doar să fim mai toleranți și mai bine informați când se va întâmpla. Toleranța, ca și informația, e semn de putere.

http://www.incentru.ro/

 

Curiozități despre electricitate

pasare 1

Vă prezentăm mai jos o serie de curiozități despre electricitate. Deasemenea aflam de ce pasarile nu se electrocuteaza atunci cand stau pe fire electrice.

Energia electrică călătorește cu viteza luminii, adică cu 300.000 km pe secundă.

O scânteie de energie electrică statică poate fi calculată în jurul valorii de 3.000 volți.

Un fulger poate avea până la 3.000.000 de volți și nu durează mai mult de o secundă.

Fulgerele sunt o descărcare de energie în mediul înconjurător. Acestea pot călători cu o viteză de aproximativ 210.000 km per oră și pot atinge o temperatură de 30.000 °C.

Electricitatea încearcă să ajungă la pământ prin orice fel de modalitate.

fulger101

Se face referire la curent atunci când energia are un flux.

Sursele verzi de energie sunt reprezentate de vânt, apă, soare, dejecții de animale, etc.

O centrală pe gaze naturale de 600 MW asigură electricitate pentru 220.000 de locuințe.

Prima centrală de energie electrică a fost deținută de Thomas Edison în New York, în 1882.

În 1883, la Cascada Niagara, a fost construită prima centrală hidroelectrică.

Thomas Edison a inventat multe produse pe care le folosim și astăzi în casele noastre pentru electricitate: întrerupătoare, siguranțe, prize, contoare electrice, etc.

Nikola Tesla a vrut să ofere lumii energie electrică gratuită și fără fir.

Nikola Tesla a proiectat becul fără filament (neonul), invenție care duce la o economie de consum si de bani.

Primele centrale de energie electrică utilizau circuite de curent continuu. Acestea erau destul de dese, reprezentau un pericol pentru populație și nu aveau un randament bun.

Nikola Tesla a fost cel care a inventat rețelele de curent alternativ, pe una sau trei faze, pentru transportul de energie pe distanțe mari, principiul lui Tesla fiind folosit și astăzi.

Benjamin Franklin nu a descoperit puterea electrică, dar el a confirmat că fulgerele sunt un fel de energie electrică. (Celebrul experiment făcut cu un zmeu și o cheie pe timp de furtună.)

În 1749, Benjamin Franklin a construit și a montat primul paratrăsnet pe propria casă.

Țiparii electrici pot produce puternice șocuri electrice de aproximativ 500 volți atât pentru apărare, cât și pentru vânătoare.

Prima pilă „voltaică” electrică (precursoarea bateriei) a fost descoperită de Alessandro Volta în 1800. În urma unui experiment, el a descoperit că atunci când două fâșii din metale diferite sunt încorporate într-o soluție de acid sulfuric și conectate la un fir, electricitatea începe să aibă flux.

pasare2002

Păsările nu se electrocutează atunci când stau pe firele de înaltă tensiune, deoarece stau doar pe un singur fir. Dacă intră în contact cu un al doilea fir, atunci se formează un circuit cu corpul lor prin care va trece electricitatea, cauzând electrocutarea.

http://www.atlas-geografic.net/