Vianu Vianu

b28843bc0874be1fc17ef0c6274e903c49208e94

Cu sacou și papion sau cu un tricou negru de fan „metal” și blugi, sau purtând un costum al echipei, cele mai strălucite minți tinere din domeniul matematicii și fizicii la nivel mondial s-au reunit joi seara în Aula Magna a Academiei de Studii Economice din București (ASE).

Peste 150 de tineri liceeni, veniți din 20 de țări, participă în perioada 26–29 februarie la concursurile Romanian Master of Mathematics și Romanian Master of Physics, care pentru Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” au devenit deja o tradiție, prima competiție fiind la a 8-a ediție, iar a doua la ediția a 5-a.

Veniți în sală cu mult înainte de începerea festivității, tinerii împărtășeau primele impresii la sosirea în România. Unii cumpăraseră câteva suveniruri pentru cei de acasă, iar alții plănuiau să meargă la unescape room.

Cum se simt cu câteva ore înainte de competiție? „Suntem destul de emoționați, având în vedere că este un concurs internațional foarte dificil. Cu toate acestea, am fost la multe olimpiade, deci avem încredere în noi. Sperăm să obținem un loc bun”, mărturisește una dintre membrele echipei de matematică a Serbiei care participa pentru prima oară la competiția internațională organizată la Colegiul „Tudor Vianu”.

„Matematica și fizica te ajută să ai o minte structurată, să poți să faci față și în alte domenii, pentru că poate tu vrei să urmezi un alt traseu educațional, nu neapărat axat pe matematică și fizică, dar aceste materii îți dezvoltă mintea, ți-o structurează, astfel încât să poți să faci față și în alte domenii”, ne spune un elev din clasa a XI-a de la Colegiul „Tudor Vianu.”

La un semn, toată sala se ridică în picioare când din difuzoare se aude imnul național al României. După cuvintele de bun venit ale organizatorilor, echipele sunt invitate, câte una, în față, în ropote de aplauze și pe ritmul „We are the champions”. Zâmbesc, își salută susținătorii. Sunt frumoși. Printre ei sunt poate cei care vor schimba lumea, într-o bună zi. Și-au adus cu ei steagul țării pe care o reprezintă. Unul dintre ei are o mascotă.

Fiecare țară este reprezentată de mai multe echipe formate din cel mult șase elevi din clasele IX- XII, cu rezultate deosebite la concursurile de matematică, respectiv fizică.

În acest an România participă cu două echipe pentru matematică și cu trei echipe pentru fizică. Acestea sunt formate din cei mai buni elevi selectați din loturile naționale ale olimpiadelor.

„Sunt copii care în seara de Revelion lucrează la matematică până târziu, pentru că o fac din plăcere”

Spre deosebire de Olimpiada Internațională de Matematică, unde nu se face un clasament oficial pe țări, la Romanian Master of Mathematics se alcătuiește un clasament pe echipe, după notele obținute de primii trei elevi din fiecare țară. Echipa câștigătoare preia pentru un an trofeul.

„Anul acesta la matematică participă echipe foarte puternice, cu elevi care au mers la olimpiade internaționale de matematică. Ne mândrim că ne-au răspuns invitației și Coreea de Sud, China și Rusia. Pe de altă parte ne temem că ne vor ocupa primele locuri în clasament. Anul trecut România s-a poziționat pe cea de-a zecea treaptă în clasamentul pe echipe. Sperăm că anul acesta vom urca în clasament. Colegiul Vianu are mulți elevi în lotul României la matematică și fizică în acest an, dar are și o echipă proprie”, a declarat pentru Republica.ro Corina Elena Vinț, directorul Colegiului Național de Informatică „Tudor Vianu”.

Profesorii din comitetul științific al competiției spun că subiectele de la ediția din acest an a Romanian Master of Mathematics sunt mai grele decât subiectele de la olimpiadele internaționale.

Cum ajunge un elev să îndrăgească matematica?

•„Cred că este foarte important cadrul didactic pe care îl are la clasă, cred că trebuie să fii și nativ creat pentru așa ceva. Eu personal, ca profesor, pot să spun că mă consider un caz de profesor fericit, pentru că în colegiul Vianu avem fericirea să lucrăm cu niște copii extraordinari, care asta își doresc. Sunt copii care în seara de Revelion lucrează până seara târziu și fac probleme la matematică pentru că le fac din plăcere”, ne explică directorul Colegiului Național de Informatică „Tudor Vianu”.

•„ Părinții să descopere la copiii lor ceea ce li se potrivește acestora. Sunt copii care au înclinații spre partea științifică, copii ce au inclinații spre partea artistică, mulți dintre ei își schimbă în timp orientarea, din cauza profesorilor pe care îi au la clasă. Să aleagă calea care i se potrivește copilului lor”, este de părere Elena Vinț.

Anul acesta, în competiţia „Romanian Master of Mathematics” s-au înscris 152 elevi, reprezentând 17 țări: Anglia, Brazilia, Bulgaria, Croația, Coreea de Sud, China, Franța, Italia, Mexic, Peru, Polonia, Rusia, Serbia, Ungaria, Ucraina, SUA și România. De asemenea, la concursul „Romanian Master of Physics” vor participa echipe din 8 țări: Bulgaria, Bosnia și Herțegovina, Brazilia, Moldova, Rusia, Serbia și România.

Juriul competițiilor este format din profesori români cu experiență în domeniu  – profesori universitari, profesori care pregătesc lotul olimpic și cadru didactic din învățământul preuniversitar care are rezultate de excepție – și din liderii echipelor participante.

Romanian Master of Mathematics și Romanian Master of Physics se derulează în parteneriat cu Primăria Sectorului 1, Societatea Româna de Matematică, Microsoft, Regio și Programul „Hai la Olimpiadă!” – program al Fundației eMAG, în parteneriat cu BCR. În organizarea celor două competiții s-a implicat și McCann PR.

http://republica.ro/

Sulina

31

Sulina a fost singurul oraş european care a purtat numele de Europolis, fiind un model de convieţuire multi-etnică. Este oraşul unde au iubit şi au fost îngropaţi piraţi şi regine, pescari şi comandanţi, salahori şi amirali.

Sulina a fost transformată, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, de Comisia Europeană a Dunării (CED), într-un oraş european de primă importanţă. Organismul internaţional a fost înfiinţat la Sulina în 1856, prin Tratatul de la Paris.
Babilonul din Delta Dunării
La sfârşitul secolului al XIX-lea, populaţia se apropia de 5.000 de locuitori. Conform recensământului, erau 2.056 greci, 803 români, 546 ruşi, 444 armeni, 268 turci, 211 austro – ungari, 173 evrei, 117 albanezi, 49 germani, 45 italieni, 35 bulgari, 24 englezi, 22 tătari, 22 muntenegreni, 21 sârbi, 17 polonezi, 11 francezi, 7 lipoveni, 6 danezi, 5 gagauzi, 4 indieni, 3 egipteni.
Teatru, cazino şi hotel 
În oraşul Europolis existau peste 100 de prăvălii, trei mori, o uzină de apă, una electrică, o linie telefonică între Tulcea şi Galaţi, un teatru.

La începutul secolului al XX-lea iluminatul portului era asigurat cu instalaţii electrice. S-au construit cheiuri pe ambele maluri ale Dunării. În vara anului 1927 au fost inaugurate plaja şi cazinoul. Aici se organizau periodic evenimente mondene. Consulii şi personalul Comisiei Europene a Dunării, împreună cu comandanţii de nave, petreceau la Hotelul Camberi sau la cazinoul de pe plajă.
Casele din oraş erau construite din lemn, cu temelie înaltă de piatră, învelite în olană. La parter se găseau ateliere meşteşugăreşti, prăvălii şi cafenele.
Nouă reprezentanţe consulare
În Sulina, s-au deschis nouă reprezentanţe consulare: consulatul austriac, viceconsulatele englez, german, italian, danez, olandez, grec, rus şi turc, iar Belgia avea o agenţie consulară. Cele mai importante companii de shipping din Europa aveau birouri la Sulina: Lloyd Austria Society (Austria), Deutsch Levante Linie – D.L.L. (Germania), Egeo (Grecia), Johnston Line (Anglia), Florio et Rubatino (Italia), Westcott Linea (Belgia), Messagerie Maritime (Franţa), Serviciul Maritim Român.
Cu sprijinul CED, la Sulina s-au construit două spitale, care asigurau consultaţii şi spitalizare pentru personalul CED, dar şi pentru populaţia oraşului şi marinarii aflaţi în tranzit.
Şcoli în toate limbile pământului
Aici au funcţionat mai multe şcoli, dar şi azile confesionale mahomedan, mozaic şi armean. Învăţământul de stat era organizat pe trei trepte: preşcolar, primar şi secundar. De asemenea, au funcţionat şcolile de meserii înfinţate la Sulina, după anul 1929. În 1909 existau la Sulina două grădiniţe, şcoli priare de băieţi şi de fete, care se separă în anul 1890, iniţial acestea funcţionând laolaltă.
Şcoala primară mixtă, de pe malul stâng al Dunării, s-a înfiinţat în 1928. Aici urmau cursurile copiii muncitorilor de la atelierele CED. Înfiinţată în septembrie 1921, sub numele de „Gimnaziul Mixt al Casei Naţionale Sulina“, din iniţiativa locuitorilor oraşului, prima şcoală secundară românească s-a transformat treptat în şcoală numai pentru băieţi.

Din documente reiese faptul că în permamenţă CED a furnizat, în bani şi natură, contribuţii pentru şcolile din Sulina.
Etniile şi-au creat propriile şcoli pe lângă lăcaşurile de cult. Şcolile elene au fost înfinţate în anul 1888 şi au funcţionat în curtea bisericii greceşti de pe strada Sf. Nicolae. Şcoala catolică primară de băieţi a funcţionat la Sulina din anul 1898, pe strada Mihail Kogălniceanu.
Înştiinţarea din februarie 1937 a Direcţiunii Învăţământului Particular şi Confesional Bucureşti către Legaţiunea Italiană Bucureşti, face cunoscută aprobarea deschiderii Şcolii primare particulare italiene „Luigi Rizzo“ în oraşul Sulina, însă numai pentru copiii de cetăţenie italiană, spre deosebire de şcoala catolică anterioară.
La Şcoala primară franceză externă de fete „Emma Contel“ erau înscrise în anul şcolar 1915 – 1916 29 de eleve de naţionalităţi: rusă, israelită, greacă, franceză, austriacă, bulgară.

Şcoala Primară particulară „Marie Jeffrey“ a funcţionat din anul 1911 în localul de pe strada I.C. Brătianu. Şcoala a funcţionat până în anul 1915.
Piraţi la gurile Dunării
Ca în toate oraşele-port, în Sulina contrabanda era înfloritoare, de asemenea şi pirateria. Cei prinşi făceau temniţă în Tulcea, iar închisorile erau pline de piraţi şi contrabandişti.

Activitatea oraşului-port, dar şi cea a CED, au fost serios afectate de marea criză economică din anii 1929 – 1933. În urma acordului semnat la Bucureşti, pe 1 martie 1939, România a preluat principalele atribuţii ale comisiei. Personalul acestui organism s-a repatriat, iar viaţa cosmopolită a Sulinei a încetat să mai existe.
A rămas doar cimitirul unde sunt înmormântaţi evrei şi turci, lipoveni şi englezi, simpli pescari sau comandanţi, contrabandişti sau amirali.
                                                                                                                                                   adevarul.ro

Peştera de Smarald

Pelerinul care se află în judeţul Vâlcea are de ales o drumeţie de basm, pe una din cărările monahilor, un drum iniţiatic, ascuns de Munţii Căpăţânii şi unde, de la un capăt la altul, parcă apele râului Cheia ridică spre nemurire psalmii cereşti.

Trei mănăstiri, trei temple ale creştinătăţii curbează timpul universal şi aduc pelerinul într-o buclă superbă. Sărăcineşti, Iezer şi Pahomie, una mai aproape decât alta de cerul heruvimilor, sunt cele trei lăcaşe de cult ale acestui drum prin inima Căpăţânilor (sau Stâncoşii Vâlcii). Drum de haiduci, drumul Gologotei, drumul care merge fie pestera lacul verdeprin canioane, fie printr-o vale frumoasă, drum care te va duce spre un loc de vis.

Pentru că, aici, pământul frumos al Vâlcii îşi deschide pântecul pentru a lăsa privitorului diamantul sau smaraldul să luminze sufletul, inima, să picure din ceea ce zeii au creat ce e mai frumos în lume.

Într-un judeţ frumos nu putea să nu existe una dintre cele mai frumoase peşteri ale lumii – Peştera de Smarald sau Peştera Lacului Verde. Situată într-un canion spectaculos – Canionul Cheii.

Această fereastră spre o altă lume, una cosmică, de-a dreptul, este situată în peretele vestic al Muntelui Stogşoare, la o altitudine absolută de circa 990 m şi relativă de 140 m faţă de talvegul văii râului Cheia, în versantul stâng al Ogaşului Ursului, un adevărat râu de grohotiş.

A fost explorată şi cartată în anul 1978 de către Cercul de Speologie “Niphargus” Râmnicu Vâlcea.

Pestera lacul1Peştera are o intrare relativ mare, de circa 6×4 m. Imediat după această fereastră a timpului  urmează două galerii: prima, foarte îngustă, are numai 10 m lungime; cealaltă este largă şi înaltă ca un palat extraterestru, cu podeaua dreaptă, acoperită cu fragmente mărunte în primii 15 m şi cu blocuri mari de calcar în rest, prăbuşite peste vechi concreţiuni.

După 35 m galeria se ramifică. Cele două ramificaţii, după ce îmbrăţişează un imens pilier, se reîntâlnesc în Sala Mare. Ramificaţia principală are o pantă de 4 m, iar cea secundară este uşor descendentă, neconcreţionată şi foarte largă (25 m).

Sala Mare (30x20x10 m) are podeaua accidentată din cauza numeroaselor blocuri prăbuşite. Din colţul sud-estic porneşte o galerie, la început ascendentă, cu mult material clastic, care se ramifică după 20 m. În dreapta, galeria se termină cu trei diverticule scurte.

Minunea apare în galeria din stânga coboară la un lac de smarald,  prins între pereţii unei diaclaze, lat de 1 m, lung de 10 m şi adânc până la 3 m. Prezenţa lacului într-o peşteră fosilă suspendată în calcare puternic fisurate se explică pestera lacul2prin impermeabilizarea puţului galeriei cu argilă de decalcifiere.

Prin deschiderea unor fisuri, este posibil ca lacul să se dreneze ca şi cel din Peştera Pagodelor. Nu necesită echipament special pentru vizitare, ci doar surse de iluminare.

Nu trebuie ratat acest lac cosmic, pus încă de dinainte de facerea lumii pământene…

Mihai IONESCU  http://www.ramnicuvalceaweek.ro/?p=20806

Semnificaţii istorice pentru data de 24 februarie

1463 – S-a născut scriitorul Giovanni Pico della Mirandola, filozof şi învăţat umanist italian din perioada Renaşterii. (m. 17 noiembrie 1494)

Giovanni Pico della Mirandola


1538 – Tratatul de pace de la Oradea, prin care se pune capăt luptelor dintre Ioan Zapolya şi Ferdinand de Habsburg pentru stăpânirea Transilvaniei


1582 – Papa Grigore al XIII-lea a introdus o reformă a calendarului (“calendarul gregorian”)


1786 – S-a născut Wilhelm Grimm, filolog şi folclorist german; împreună cu fratele său, Iacob, a publicat “Legendele eroice germane” şi culegerea de “Poveşti”, inspirată din folclorul german (m. 16 decembrie 1859).


1821 – Mihail Şuţu, domnul Moldovei, solicită ţarului Alexandru I trimiterea unui corp de oaste pentru a face faţă eteriştilor care conduşi de Alexandru Ipsilanti trecuseră Prutul, la 22 februarie1821.


1856 – S-a înfiinţat la Iaşi Facultatea de Drept


1870 – S-a inaugurat, în prezenţa domnitorului, noua clădire a Monetăriei Statului (pe actualul amplasament al Muzeului Ţăranului Român), de pe Şoseaua Kiseleff nr.3, unde s-au bătut primii „Caroli de aur” (20 de lei), cu efigia lui Carol I, realizată de gravorul Kullbrich


1884 – S-a născut medicul Nicolae Gh. Lupu, profesor şi om de ştiinţă. A publicat numeroase lucrări de anatomie patologică şi de hematologie. (m.30 aprilie 1966)


1942 – Inaugurarea postului de radio american “Vocea Americii”


1945 – Are loc la Bucureşti o violentă demonstraţie, în cursul căreia grupuri de agitatori bolşevici au deschis focul asupra armatei şi a demonstranţilor. Acest eveniment a permis ca A.I.Vîşinski, ministrul adjunct de Externe al URSS şi preşedinte al Comisei Aliate de Control pentru România, să înlocuiască Guvernul Rădescu, prin forţă, cu guvernul Groza


1946 – A avut loc fuziunea Partidului Naţional-Democrat cu Partidul Naţional-Liberal Tătărescu


1948 – Demiterea abuzivă a lui Lucreţiu Pătrăşcanu din funcţia de ministru al Justiţiei. Va fi arestat, judecat şi executat în Penitenciarul Jilava, în aprilie 1954


1948 – A fost desfiinţată prin lege Adunarea Deputaţilor şi a fost convocată Marea Adunare Naţională, iar puterea legislativă a trecut asupra Guvernului


1960 – A început procesul intentat „pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale” unor intelectuali acuzaţi că au citit şi răspândit operele lui Mircea Eliade, aşa-numitul lot Noica-Pillat .


1987 – Echipa de fotbal Steaua Bucureşti, a cucerit Supercupa Europei, în urma meciului de la Monte Carlo, cu Dinamo Kiev, câştigătoarea Cupei Cupelor din 1986


1997 – A murit Ion Voicu, violonist de reputaţie mondială; în perioada 1972-1982 a fost director al Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti (n. 8 octombrie 1923)


2007 – SUA resping declaraţia împotriva bombelor cu fragmentare, semnată la Oslo

http://www.mediafax.ro/

Dragobetele

 

 

 

 

 

 

-UNIUNEA-_-_Simbolul_DragobeteluiDragobetele este o sărbătoare celebrată de români pe 24 februarie. Sărbătoarea de Dragobete este considerată în popor echivalentul sărbătorii Valentine’s Day(ziua Sfântului Valentin), sărbătoare a iubirii.

Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroși etnologi și filologi, propunându-se variate explicații pentru originea sa.

Nicolae Constantinescu, etnolog al Universității din București, a afirmat că nu există atestări documentare ale acestei sărbători decât în secolul al XIX-lea, „ceea ce nu înseamnă mare lucru pe scara timpului”. Profesorul a propus ca etimologic, el provine din derivarea cuvântului „drag-dragul”( cu tema slava), adăugând că „nu putem ști sigur, pentru că în domeniul etimologiei ești tot timpul pe nisipuri mișcătoare”. Lingvistul Lazăr Șăineanu a propus analogia cu „dragu-bete”, sufixul „-bete” fiind folosit în zonele din Oltenia, semnificând „adunare, mulțime”.Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a prezentat etimologia acestei sărbători populare, considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată pe 23 februarie care în slavă se numește Glavo-Obretenia. Românii au adaptat-o, astfel apărând sub diverse nume („Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete”) în perioada Evului mediu, până când s-a impus în unele zone (sudul și sud-estul României) ca Dragobete.Această explicație este data și de „Micul dicționar academic”, care atestă folosirea cuvântului din anul 1774. „E foarte posibil ca la forma actuală să se fi ajuns prin confuzii paronimice, etimologie populară, prin apropierea compusului slav de cuvinte cunoscute din familia lui drag și prin reinterpretarea lui ca nume propriu de persoană; în acest caz, «zeul» s-a născut pornind de la un nume”, a afirmat Rodica Zafiu de la România literară. N.A. Constantinescu, în „Dicționar onomastic românesc”, 1963, tratează cuvântul „Dragobete” la articolul despre „drag” (cu temă slavă) și ca substantiv comun, însemnând „gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră”, cunoscută și sub numele de „târtăriță” sau „repede” (Cicindela campestris). În „Dicționarul etimologic al limbii române”, Al. Ciorănescu propune ca etimon, cu rezerve, cuvântul sârb „drugobrat” ce se traduce prin „cumnat”.Alte teorii expuse de Lutic consideră proveniența numelui de la cuvintele din slava veche „dragu” și „biti”, care s-ar traduce prin „a fi drag” sau de la cuvintele dacice „trago” – țap și „pede” – picioare, acestea transformându-se, în timp, în drago, respectiv bete: „În paranteză fie spus, credem ca dacii au avut o divinitate celebrată în această perioadă a anului, divinitate al cărei nume nu ni s-a păstrat, după cum multe alte nume ale divinităților dacice nu ne mai sunt cunoscute”.

 

Ion Ghinoiu, în „Obiceiuri populare de peste an – Dicționar” (1997), asociază numele de Dragobete cu un personaj din mitologia populară românească: „zeu tânăr al Panteonului autohton cu dată fixă de celebrare în același sat, dar variabilă de la zonă la zonă (…), patron al dragostei și bunei dispoziții pe plaiurile românești”, fiind identificat cu „Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă”. Autorul oferă detalii despre familia acestuia, numindu-l „fiu al Babei Dochiași cumnat cu eroul vegetațional Lăzărică”. Dicționarul menționează (în plan secund) că Dragobete este și o „sărbătoare dedicată zeului dragostei cu același nume”. Romulus Vulcănescu în „Mitologia română” (din 1985) îl descrie ca o „făptură mitică”, fiind „tânăr, voinic, frumos și bun”.Simeon Florea Marian, în „Sărbătorile la români” (1898-1901, reeditare din 1994), a scris că „în mai multe comune din Muntenia” și mai ales în Oltenia, sărbătoarea creștină „Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul” (din 23 februarie) „se numește Dragobete”. El a afirmat că după credința poporului, aceasta este ziua în care toate păsările și animalele se împerechează.„Dragobetele în aceste părți este o zi frumoasă de sărbătoare”; „băieții și fetele au deci credință nestrămutată că în această zi trebuie ca și ei să glumească, să facă Dragobetele, după cum zic ei, ca să fie îndrăgostiți în tot timpul anului”. Este menționată o legendă din comuna Albeni, potrivit căreia „Dragobete Iovan era fiul Babei Dochia”.Autorul l-a descris ca fiind „o ființă, parte omenească și parte îngerească, un june frumos și nemuritor, care umblă în lume ca și Sântoaderii și Rusalele, dar pe care oamenii nu-l pot vedea, din cauză că lumea s-a spurcat cu sudalme și fărădelegi”. A fost prezentat în aceeași lucrare și ca zeul dragostei și al bunei dispoziții, de ziua lui se organizau petreceri, deseori urmate de căsătorii. El este protectorul și aducătorul iubirii în casă și în suflet”.Dragobetele mai poate fi întâlnit și sub denumirea de „Dragomir”, cunoscut ca un cioban care o însoțește pe Baba Dochia în călătoriile prin munți, dar reprezintă de asemenea și o figură pozitivă, simbol al primăverii, iar de ziua lui se sărbătorea înnoirea firii și se pregătea de primăvară.O alta reprezentare a acestuia este cea a unei plante, numite Năvalnic, în folclor fiind răspândită ideea ca Maica Domnului l-a transformat în aceasta pe Dragobete deoarece el a încercat din nesăbuință să-i încurce cărările.

Ovidiu Focșa, etnograf în cadrul Muzeului de Etnografie al Moldovei, a precizat că „despre Dragobete se crede că este o un protector al păsărilor, fiind o sărbătoare strâns legată de fertilitate, fecunditate și de renașterea naturii.(…) Aceasta sărbătoare marca revigorarea naturii și nu numai, ci și a omului care, cu aceasta ocazie, se primenea. Era o sărbătoare a revigorării vegetației, a vieții în creștere, o data cu trecerea la anotimpul de primăvara durata zilei creștea, în contrapondere cu noaptea care descrește, ca dovada și zilele sunt mai însorite. Se pare că, în această perioadă, păsările, vegetația dar și oamenii se puneau în acord cu natura, era o nunta a naturii, însemnând renașterea acesteia, retrezirea la viață, ceea ce este și semnificația centrală a sărbătorii”.Marcel Lutic a afirmat că în trecut, Dragobetele era „o zi frumoasă pentru băieții și fetele mari, ba chiar și pentru bărbații și femeile tinere”.Dragobetele mai are și alte nume: „Cap de primăvară”, „Cap de vară”, „Sânt Ion de primăvară”, „logodnicul pasărilor”, „Dragomiru-Florea” sau „Granguru”.

Dragobetele tradițional se sărbătorește pe 24 februarie. Marcel Lutic a observat ca acestea se află „în preajma zilelor Babei Dochia și a echinocțiului de primăvară. Mai ales în sudul României, există o perioadă întreagă, la îngemănarea lunilor februarie cu martie sau, cel mai adesea, în martie care sta sub semnul Dragobetelui”.[2] În majoritatea locurilor, data celebrării este 24 februarie, iar Nicolae Constantinescu a declarat că a descoperit un document în care Bogdan Petriceicu Hasdeu confirma 1 martie ca ziua în care se sarbatorea Dragobetele.Îmbrăcați de sărbătoare, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau să caute prin păduri și lunci, flori de primăvară.Dacă se găseau și fragi infloriți, aceștia erau adunați în buchete și se puneau ulterior în lăutoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toată lumea sa fiu dragă / Urâciunile să le desparți”. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau și vorbeau fetele și băieții. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele!.Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ți afișa dragostea în fața comunității.

„Unii tineri, în Ziua de Dragobete, își crestau brațul în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, și, respectiv, surori de cruce. Se luau de frați și de surori și fără ritualul de crestare a brațelor, doar prin îmbrățișări, sărutări frățești și jurământ de ajutor reciproc. Cei ce se înfrățeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăț pentru prieteni”, a afirmat Simion Florea Marian. Folcloristul român Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credințele și unele tradiții legate de ele.” scria: „Dragobete e flăcău iubieț și umblă prin păduri după fetele și femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde și le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureți …”. De aici și provine răspândita expresie adresată fetelor mari și nevestelor tinere, care îndrăzneau să lucreze în ac. Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste. Există o serie de obiceiuri în zona rurala legate de această sărbătoare. Bărbații nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul. Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească și să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiți tot anul. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus.În această zi, nu se coase și nu se lucrează la câmp și se face curățenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor. În unele sate se scotea din pământ rădăcina de spânz, cu multiple utilizări în medicina populară.

Dragobetele are rădăcini foarte vechi, fiind sărbătorit chiar de pe timpul dacilor, după cum se precizează în volumul Tradiții și obiceiuri românești, coordonat de editura Flacăra. Pentru daci, Dragobetele era o divinitate asemenea lui Cupidon al romanilor și Eros, al vechilor greci. Dragobetele, numit și Năvălnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeș și puternic, aduce iubirea în casă și în suflet.

Oamenii de la țară își mai aduc aminte de obiceiul de demult al fetelor și băieților care, în ziua lui Dragobete, se primeneau în haine curate, de sărbătoare și porneau cu voie bună spre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, tămăioasă, pe care le așezau la icoane și le foloseau la diverse farmece de dragoste.

Înspre ora prânzului, fetele porneau în goană spre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine câte pe băiatul care le îndrăgea. După ce își prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii, sărut care simboliza legământul lor de dragoste pe întregul an de zile. De aici și celebra zicală

„Dragobetele sărută fetele!”

Flăcăii, strânși în cete și fetele obișnuiau ca, în ziua de Dragobete, să își cresteze brațul, în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, respectiv surori de cruce. Fiecare tânăr avea grijă ca ziua de Dragobete să nu îl prindă fără pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rău, prevestitor de singurătate pe întreg parcursul anului, până la următorea zi de Dragobete.

Se mai credea că, în ziua de Dragobete, păsările nemigratoare se adună în stoluri, ciripesc, își aleg perechea și încep să-și construiască cuiburile.

Prilej de bucurie și bunăstare, Dragobetele este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Probabil că 24 februarie însemna, pentru omul arhaic, începutul primăverii, ziua când natura se trezește, păsările își caută cuiburi iar omul participă și el la bucuria naturii.

Cu ocazia zilei de Dragobete, batrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar și păsărilor. Bătrânii credeau că în această zi păsările iși aleg perechea pe viață și se urnesc în construirea cuiburilor. La sfârșit de iarnă și început de primavară, Dragobetele oficia nunțirea păsărilor in cer. Sacrificarea animalelor este interzisa in aceasta zi, după cum informează Historia.ro.

În vremuri de demult exista obiceiul ca fetele tinere necasatorite sa stranga, de Dragobete, zapada ramasa pe alocuri, zapada cunoscuta drept “zapada zanelor”. Apa rezultata prin topire era considerata ca avand proprietati magice in iubire si in descantecele de iubire, dar si in ritualurile de infrumusetare. Se credea ca aceasta zapada s-a nascut din surasul zanelor. Fetele isi clateau chipul cu aceasta apa pentru a deveni la fel de frumoase si atragatoare ca si zanele.

De Dragobete, fetele trebuie sa se intalneasca cu persoane de sex masculin. Altfel nu vor avea deloc parte de iubire de-a lungul intregului an. Totodata, in sate se credea ca fetele care ating un barbat dintr-un sat invecinat vor fi dragastoase tot timpul anului.

In anumite sate ale Romaniei, din pamant se scot, de Dragobete, radacini de spanz pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli.

Este, de asemenea, obligatoriu ca de Dragobete barbatii sa se afle in relatii cordiale cu persoanele de sex feminin.

Barbatii nu au voie sa necajeasca femeile si nici sa se angajeze in galcevi caci astfel ii astepta o primavara cu ghinion si un an deloc prielnic. Atat baietii, cat si fetele au datoria de a se veseli de Dragobete pentru a avea parte de iubire intreg anul.

Daca vor ca iubirea sa ramana vie de-a lungul intregului an, tinerii care formeaza un cuplu trebuie sa se sarute de Dragobete.

Lucrarile campului, tesutul, cusutul, treburile grele ale gospodariei nu sunt permise de Dragobete. In schimb, curatenia este permisa, fiind considerata aducatoare de spor si prospetime.

Nu ai voie nici sa plangi in ziua de Dragobete. Se spune ca lacrimile care curg in aceasta zi sunt aducatoare de necazuri si suparari in lunile care vor urma.

In unele zone ale tarii, ajunul zile de Dragobete este asemanator ca simbolistica noptii de Boboteaza. Fetele tinere, curioase sa isi afle ursitul, isi pun busuioc sfintit sub perna, avand credinta ca Dragobete le va ajuta sa gaseasca iubirea adevarata.

Semnificaţii istorice pentru data de 15 februarie

În 1564 s-a născut Galileo Galilei, astronom şi fizician de renume.

Galileo Galilei, astronom şi fizician de renume (Imagine: www.wikipedia.org)

1690 – S-a încheiat, la Sibiu, tratatul secret dintre Constantin Cantemir, domnul Moldovei şi Sfântul Imperiu Roman. În tratat se stipula că Moldova va sprijini acţiunile antiotomane ale imperiului condus de Casa de Habsburg.


1781 – A încetat din viaţă Gotthold Ephraim Lessing, scriitor şi filosof; a formulat principiile dramei realiste germane, conform cărora teatrul trebuie să ţină seama de dezvoltarea morală şi estetică a epocii (n. 22 ianuarie 1729).


1840 – S-a născut Titu Maiorescu, critic şi istoric literar, estetician, filolog, logician şi om politic român, membru al Academiei Române, personalitate dominantă în cultura românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (m. 1917).


1850 – S-a născut pictorul Ion Andreescu, membru de onoare post-mortem al Academiei Române; susţinător al înnoirilor aduse de arta reprezentanţilor Şcolii de la Barbizon, Andreescu este recunoscut ca unul dintre cei mai importanţi peisagişti români.


1851 – S-a născut Spiru Haret, matematician, sociolog şi om politic liberal, organizatorul învăţământului românesc de după 1864, vicepreşedinte al Academiei Române; prin elaborarea şi aprobarea legii învăţământului din 1898 (m. 17 decembrie 1912).


1857 – A încetat din viaţă compozitorul rus Mihail Ivanovici Glinka, părintele şcolii muzicale din Rusia şi creator al operei clasice ruse (“Ruslan şi Ludmila”).


1861 – În România a intrat în funcţiune Arsenalul Armatei.


1864 – A apărut revista “România militară”, devenită la 8 decembrie 1897, prin decretul regelui Carol I, revista oficială a Marelui Stat Major. În timp, denumirea revistei s-a modificat – “Revista Militară Generală”, “Cultură Militară”, astăzi numindu-se “Gândirea Militară Românească”; în fiecare an, revista acordă premii naţionale care poartă numele unor personalităţi ale istoriei românilor, precum generalul Alexandru Averescu.


1867 – A fost semnat acordul austro-ungar privind crearea statului dualist Austro-Ungaria, prin care Transilvania îşi pierdea autonomia şi era alipită Ungariei.


1867 – A fost interpretat pentru prima dată valsul “Dunărea Albastră” compus de Johann Strauss fiul.


1876 – A apărut lunar (până la 15 mai 1876), la Bucureşti, “Revista literară şi ştiinţifică”, sub îndrumarea lui B.P.Hasdeu şi D. Brândză.


1933 – S-a născut Iosif Sava, om de cultură, muzicolog, important realizator de emisiuni culturale de radio şi de televiziune, creatorul “Seratelor muzicale” la TVR, autor a numeroase volume de istorie a muzicii (scrieri: “Seismograf muzical”, “Majestatea sa muzica”, “Muzica şi zgomotul lumii”) (m. 19 august 1998).


1944 – S-a născut regizorul Alexandru Bocăneţ, realizator de filme şi emisiuni de televiziune (m. 4 martie 1977)


1950 – S-a născut criticul literar Dan Alexandru Condeescu, directorul Muzeului Literaturii Române (m. august 2007).


1959 – A încetat din viaţă fizicianul Sir Owen W. Richardson, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 1928.


1965 – A încetat din viaţă cântăreţul Nat King Cole.


1969 – A fost inaugurată linia ferată electrificată Bucureşti-Braşov, prima de acest fel din România.


1980 – A fost lansată la apă, la Brăila, prima navă de pescuit oceanic construită în România.


1990 – A fost înfiinţată Uniunea Teatrelor din România – UNITER, avându-l ca preşedinte pe actorul Ion Caramitru.


1998 – Trupele sovietice s-au retras din Afganistan, sfârşindu-se astfel cei nouă ani de ocupaţie rusă din regiune.


1999 – Curtea Supremă de Justiţie l-a condamnat pe liderul minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, la 18 ani închisoare, pentru instigarea minerilor care au venit în Bucureşti în septembrie 1991 la subminarea puterii de stat.


2002 – O echipă de cercetători americani a clonat prima pisică domestică.


2003 – Celebra oaie Dolly, primul mamifer clonat vreodată dintr-o celulă adultă, a murit.


2008 – Vaclav Klaus a fost reales preşedinte al Cehiei.


 http://www.mediafax.ro/