PARTICULARITĂŢILE  BIOPEDOGEOGRAFICE  ALE ROMÂNIEI ŞI EUROPEI

 

 

harta-fauna-romaniei2-300x230

Elementele biopedogeografice sunt: vegetaţia, fauna şi solurile

Caracteristici generale

  • sunt determinate de climă în special Þformaţiuni biopedogeografice zonale;       dar şi de relief Þ formaţiuni biopedogeografice azonale
  • sunt interdependente
  • activitatea antropică a influenţat negativ elementele biopedogeografice mai ales prin despăduriri
  • există un mozaic de tipuri biopedogeografice dispuse în trepte concentrice  impuse de relief
  • poziţia pe Glob în cadrul zonei temperate include România în zona biopedogeografică a stepei, silvostepei şi al pădurii de stejar
  • relieful determină apariţia unei zonalităţi altitudinale (etajare) cu apariţii de păduri de gorun, fag şi conifere şi a pajiştilor alpine
  • se diferenţiază unităţi zonale, etaje şi unităţi intrazonale
  1. UNITĂŢILE ZONALE:
  2. ZONA STEPEI ŞI SILVOSTEPEI – 0-300 m
  3. Stepa – 0-100m

– vegetaţia ( ierburi mărunte xerofile), fauna, solurile caracteristice vezi Fig. 19

  1. Silvostepa: - 100-300 m

– vegetaţia (ierburi mărunte xerofile şi pâlcuri de arbor cu specii termofile), fauna, solurile caracteristice vezi Fig. 19

  1. ZONA PĂDURII300-1800 m
  2. Etajul pădurii de foioase –300-1200 m
  3. Subetajul stejarului –300-500m (uneori chiar de la 100 m sau 200 m)
  4. Subetajul de amestec gorun şi fag -500-700 m
  5. Subetajul fagului – 700 –1200 m
  6. Etajul pădurilor de amestec fag şi conifere1200 -1400 m
  7. Etajul pădurii de conifere 1400 -1800 m
  8. ZONA ALPINĂ – la peste 1800 m
  9. Etajul subalpin- 1800 –2000 m
  10. Etajul pajiştilor alpine ( stepa rece) >2000 m
  11. UNITĂŢILE AZONALE ( INTRAZONALE)

Apar pe suprafeţe restrânse fiind impuse de tipul de rocă, intervenţia antropică şi microclimat.

Tipuri

  1. de luncă- vegetaţie de luncă (plante higrofite),faună caracteristică, soluri aluvionare
  2. de sărături- vegetaţie halofilă, faună caracteristică, soluri sărăturate ( soloneţuri şi solonceacuri)
  3. de nisip- vegetaţie psamofilă, faună caracteristică, soluri nisipoase( psamosoluri)
  4. de mlaştină- vegetaţie higrofilă, faună caracteristică, soluri turboase (organice
  5. VEGETAŢIA ŞI FAUNA ACVATICĂ
    1. Vegetaţia şi fauna apelor curgătoare şi lacurilor
    2. Vegetaţia şi fauna din Marea Neagră

Intervenţia antropică – a determinat modificări importante asupra elementelor biopedogeografice

  1. Vegetaţia:
  • înlocuirea completă a pădurilor cu pajişti secundare sau terenuri agricole
  • reducerea suprafeţelor forestiere-doar 27% în prezent din suprafaţa ţării
  • extinderea speciilor cu capacitate de regenerare mai mare dar slab productive ( fag, stejar, ţăpoşica de munte, etc.)
  1. Fauna:
  • în fauna spontană predominau elementele central- europene urmate de cele pontice şi sudice
  • unele specii au dispărut: bourul, antilopa de stepă, castorul ,zimbrul, elanul, vulturul bărbos
  • unele specii sunt pe cale de dispariţie: vulturul alb, bufniţa, dropia, acvila de munte
  • diminuarea habitatului unor specii : broasca ţestoasă
  • introducerea unor specii noi ( unele dăunătoare- gândacul de Colorado, filoxera): marmota, capra neagră, muflonul
  1. Solurile:
  • scăderea fertilităţii datorită utilizării unor tehnologii inadecvate
  • eroziunea de suprafaţă pe versanţi determinată de defrişări
  • clasele de soluri au o distribuţie aproximativ egală: – 25% molisoluri
  • 26% argiluvisoluri
  • 21% cambisoluri şi spodosoluri
  • 25% alte soluri


 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>